- toiág
- s. n., pl. toiége
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
toiág
Look at other dictionaries:
toiag — TOIÁG, toiege, s.n. 1. Băţ lung şi drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se serveşte pentru a se apăra. ♦ fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al… … Dicționar Român
tirs — TIRS, tirsuri, s.n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viţă de vie şi având în vârf un con de pin, cu care era înfăţişat zeul Dionysos şi cei care îl însoţeau. 2. Inflorescenţă în formă de con de brad. – Din fr. thyrse. Trimis de camelia.soare,… … Dicționar Român
cârlig — CÂRLÍG, cârlige, s.n. 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. ♢ loc. vb. A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care serveşte la scoaterea găleţii cu… … Dicționar Român
pateriţă — PATERÍŢĂ, pateriţe, s.f. Toiag arhieresc, cârjă episcopală împodobită în partea de sus cu două capete în formă de şerpi între care se află un glob cu o cruce. – Din ngr. pateritsa. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 pateríţă s. f., g … Dicționar Român
sceptru — SCÉPTRU, sceptre, s.n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorităţii. ♦ fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa:… … Dicționar Român
toiegel — TOIEGÉL, toiegele, s.n. Diminutiv al lui toiag. [pr.: to ie ] – Toiag + suf. el. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 toiegél s. n., pl. toiegéle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
Matthew Burt — (born 1951) is a furniture designer maker in England who runs a contemporary practice from a studio and workshop (established 1978) based in the South Wiltshire village of Sherrington, west of Salisbury. His work has been displayed in significant … Wikipedia
acăţa — ACĂŢÁ vb. I. v. agăţa. Trimis de ana zecheru, 25.01.2008. Sursa: DEX 98 acăţá (acắţ, át), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (arg.) A obţine, a dobîndi. – var. agăţa (şi der. săi). Mr. acaţ, căţari a … Dicționar Român
ajutor — AJUTÓR, OÁRE, ajutori, oare, s.m. şi f., s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într o activitate oarecare (secundând o şi subordonându i se). 2. s.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă… … Dicționar Român
baston — BASTÓN, bastoane, s.n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) şi subţire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări. ♢ Baston de mareşal = un fel de baston scurt, purtat de un mareşal. ♦ Lovitură dată cu… … Dicționar Român
